Saturday, August 2, 2014

Inhibitii

Are si mama o nemultumire legata de mine. Ma rog, intre noi fie vorba, mai multe, insa asta e pregnanta si des verbalizata.

Si-ar dori sa ma imbrac si eu 'ca fetele', cu fustite si rochite scurte, cu volane, floricele, dantelute. Cand mai vine pe la noi si sta atat de putin incat umbla dupa mine prin casa de parca ar fi un catel fidel, ii sclipesc putin ochii cand scot cate o rochita scurta din dulap. Ii piere rapid sclipirea cand scot si cate o pereche de pantaloni, de purtat pe sub adorabila rochita scurta. Conchide, in hol, pe cand ma incalt, ca imi sta bine si sunt draguta, insa ar trebui sa ma imbrac mai ca fetele, cum o sa atrag un barbat, ca ei se uita la fete mai dezbracate.

Mi-ar lua macar juma' de ora sa-i explic teoria mea cu cercurile de apropiere si biletele la concerte. O sa-i explic candva curand, ca vad ca devine din ce in ce mai ingrijorata :D

It goes like this: eu, ca femeie, sunt ca un concert. Dau bilete oamenilor la spectacolul care sunt eu pe cercuri de apropiere. Cei mai multi primesc bilet la Peluza. Ne vedem oficial, suntem cunostinte, colegi, rude indepartate. Schimbam amabilitati si interactionam pentru ca trebuie sau din politete. Complet acoperiti si cu complet control corporal, desigur. Apoi vine Normal Circle. Cu ei am ceva afinitati, imi sunt simpatici si poate e si reciproca treaba. Trec pe langa mine si-mi pun mana pe umar, imi fac un masaj al cefei, reciproc adeseori. Posibil chiar sa alergam impreuna vreodata, asa ca o sa ma vada in pantalonii mei de alergat, cu ambele mele funduri dupa mine. Te pomenesti ca, blasfemie, o sa am si bratele goale. Pana sus de tot!!

Oamenii din Golden Circle deja imi sunt amici si prieteni. Am stat de vorba de aproape, am probat haine impreuna, le-am aratat cicatricea de la genunchi, mi-au atras atentia sa-mi acopar vreo breteluta iesita indecent la vedere, poate chiar m-au vazut in hainele de casa, care sunt mai lejere si deseori mai putin acoperitoare.

Eheeei, Tribuna! Cei din Tribuna ma stiu si mai indeaproape, am mers in diverse locuri impreuna, am impartit camere, m-au vazut in chiloti, alergand dimineata sa ma imbrac - sa mananc - sa ies din casa. M-au vazut dimineata, la trezire, mi-au vazut o buna parte din alunite. Au badge de backstage access, meet & greet.

Si-au mai ramas biletele tip VIP. Intelegeti voi. Singurele bilete cu acces complet la spectacolul care sunt. Au backstage pass, meet & greet, full body contact, you name it  ;) Ei se spala pe dinti, eu fac dus, genul ala de intimitate. Mic dejun ciufulit si in pijama. Sunt putini cu bilete VIP si asa este normal, ca doar scarcity creates value, vezi diamantele. Familia mica,  the special someones. Atat. Cosmeticienele, medicii si maseurii nu se pun :P

-sursa foto-
Asta trebuie sa-i explic eu femeii asteia care se ducea pe munte in tinerete cu niste pantalonasi pe care eu i-as considera un fel de chiloti-boxeri si i-as imbraca doar ca sub-strat. Si care obisnuia sa se imbrace in niste rochii, e drept, misto si facute la comanda, insa atat de scurte incat eu nu le pot purta altfel decat cu pantaloni pe sub, intr-o dimineata de iulie in care ea se uita cu sclipiri in ochi la mine, crezand ca de data asta o sa ma imbrac si eu ca fetele. Celelalte. Care nu dezvolta teorii legate de cantitatea de piele la vedere si biletele de concert.

Ei bine, intr-un final, ajung si la titlu. Cu tot cu rochie si pantaloni pe mine, in hol, imi puneam sandalele. Din bucatarie se auzea jingle-ul postului de radio si un anunt de emisiune. Mama imi supraveghea procesul de incaltare, cum face cu sfintenie de fiecare data cand iese unul dintre noi din casa, de cand ma stiu eu. Se uita la mine cum ma incalt si eu stiam ca se uita, cred ca e si asta un semn de iubire.

Dintr-o data, spune iute: "cuuum, ce radio ascultati voi?" A spus-o pe acelasi ton pe care il stiu de multi ani, ala cu care ma intreaba, resemnato-frustrata, cand ii spun ca mi-am luat o rochie sau o fusta, daca e tot una lunga. Acelasi ton cu care ma indeamna sa ma imbrac mai scurt, ca sunt tanara si barbatii asta isi doresc. "Ce radio e asta, Inhibitii FM?"

Emisiunea incepuse deja, era un concurs la care trebuia sa suni si sa-i convingi pe realizatorii matinalului ca mama ta e cea mai mamma mia. Pe Itsy-Bitsy FM, in fiecare dimineata de luni pana vineri.

True story.

2 comments:

Magarul de Aur said...

:))) No comment!

Dănu said...

Mai bine, nu? Se pare ca mama stie tot ce isi doresc barbatii, o sa organizez o sesiune de q&a si o sa vand bilete. Cu banii de pe ele o sa-mi cumpar rochii lungi.