Friday, August 2, 2013

Middlesex, Jeffrey Eugenides

Trei lucruri mi-au placut mult la Middlesex. Mai intai personajele bine conturate, perfect individualizate, pe care le recunosti inainte de virgula dupa care se precizeaza "Lefty said" sau "Milton ventured". Lucrate, gandite, construite temeinic, nu gasesti un personaj schematic in tot volumul de 529 de pagini. Iti trebuie foarte, foarte putina imaginatie ca sa le vezi mergand pe strada, going about their own business. Mai "personaj" pari tu, cititorul. Apoi mi-a placut relativa absenta a dialogului, povestea fiind gestionata majoritar de autor printr-un narator rafinat, adesea sarcastic si de cateva ori minunat de tandru. Imi place o pagina compacta, care-mi promite ca o sa am mult de citit.

Am lasat la urma placerea cea mai mare: tematica spatiului intermediar, complicat de definit si greu de numit. A nu fi nici aia nici ailalta, a nu fi nici cal nici magar si totusi a fi nevoit sa traiesti printre oameni, cu pasiunea lor de a categorisi strict pentru a intelege. Oricine ar empatiza cu asa ceva. Toti suntem niste ciudati si niste diferiti si doar cu marea larghete a taxonomiei incapem in aceeasi specie. Altminteri, cati oameni atatea specii diferite. Calliope Stephanides este intai fata apoi baiat, e americanca si grecoaica, e un produs al modernitatii creat de prea mult si prea complicat trecut, este un soi de specie noua care nu are loc nici aici, nici dincolo si trebuie sa-si creeze propriul loc.

Romanul are multe de oferit si unui pasionat de istorie si de fapte. Prezinta saga unei familii de emigranti greci in America si se intinde pe multe zeci de ani. Incepe cu arderea Smirnei de catre armata turca in 1922, cu masacrarea populatiei grecesti si armene (cine a inchis ochisorii organizationali oare?), continua cu procedurile aplicate imigrantilor ajunsi la punctul de triere de pe Ellis Island, cu prejudecatile barbare ale americanilor despre nivelul de trai si de cultura al imigrantilor. Aflam despre organizarea fabricii Ford la inceputurile ei, despre practicile de... resurse umane de la mijlocul anilor '20, despre condescendenta si socialismul autoritatilor americane. Ba as indrazni sa spun ca nici un economist nu ar pierde timpul citind despre fondarea orasului Detroit si evolutia lui ulterioara, care continea deja germenii esecului economic si social din prezent. Sau despre practicile economice din timpul Prohibitiei si revoltele populatiei afro-americane. Dap, e un roman atat de dens si greu ca te lasa obosit la final. Doar ai trecut prin atatea :D

Originea problemelor de gen ale lui Callie e intr-un sat de langa Smirna, Bythinios, unde toata lumea era inrudita. A spus cineva gena recesiva? Odata cu fuga lor catre America pentru a scapa de masacru, frumosii frati Desdemona si Eleutherios devin, peste noapte, sot si sotie, amestecandu-si mai bine genele si aducand dezastrul cu un pas mai aproape. La urma urmei, in America cea larga nu-i cunoaste nimeni... In urmatoarea generatie se face pasul ultim, o casatorie intre veri. Astfel se naste Calliope, care intai e fata si creste ca fata pe care rearanjarea hormonala adusa de pubertate o transforma in baiat. Si mai tarziu, in Cal, elegant si rafinat atasat cultural in Berlin. Niciunuia dintre ei nu-i sunt usoare si accesibile bucuriile banale. No escape from one's past, poate doar multa invidie pentru vremurile in care lucrurile se puteau schimba atat de usor si in care oamenii erau mai degraba actori principali decat victime ale genelor.

-sursa foto-
Romanul asta mi s-a parut cel mai apropiat lucru de o epopee pe care il poate produce scrierea moderna. A fost primul scris de Jeffrey Eugenides pe care l-am citit. Dintr-o serie. Mi-ar fi placut sa scriu "lunga" insa Eugenides scrie un roman pe deceniu. Cu "Middlesex" a luat Pulitzer-ul pentru fictiune in 2003.

Daca ti-a placut, gasesti aici si aici fragmente din roman. Poate te conving sa citesti. Middlesex e una dintre ACELE carti.

No comments: