Wednesday, August 17, 2011

Re-citiri

Zilele trecute am recitit o carte. Ca in copilarie, cu lanterna in mana, doar ca nu si sub patura pentru ca 1- era cald, 2- nu mai am ora fixa de culcare de un car de ani si 3- in camera de la drum la casa de la tara ai mei nu au curent :) Nu au neam-deloc. E cea mai racoroasa camera, cea mai putin mobilata, are o saltea minunata si o energie somnoroasa excelenta, poate si din lipsa electricitatii si campurilor ei pe care nu le vedem dar le simtim. Suffice to say ca intr-o zi am dormit de pranz de doua ori :) Bliss.

Pe coperta era un baietel curios care citea o carte cu lanterna in mana.

Recitesc, daca e vorba de beletristica si eseistica, de dor. Pentru ca mi-au ramas in minte povesti, gesturi, pentru ca am pus din cartea respectiva o bucata la puzzle-ul care sunt eu si pentru ca personajele mi s-au parut mai degraba oameni decat personaje.

Imi place sa regasesc o carte. Daca ar fi vorba de un om, ar primi de la mine o imbratisare apasata si cam lunga, un zambet larg si usor tamp si multe intrebari. Pe o carte o mangai, o intorc, o rasucesc, o cantaresc in palma, o rasfoiesc rapid, cat sa-i zumzaie paginile.

Iar cand incep sa citesc imi revad incantata sublinierile, zambetele si comentariile primei lecturi, in general de alta culoare. Pentru ca acum nu mai citesc cu foame ci de placere, am timp de prefata, postfata si alte fete ale cartii. Sunt pasaje care ma vrajesc la fel ca in prima zi. Uneori dublez zambetele.

Sunt comentarii care acum mi se par usor ridicole, ancorate cum vor fi fost in trecatorul sufletesc al zilelor primei lecturi. Sunt analize care ma fac sa ma intreb daca nu cumva as parea pedanta si puritana unui alt eventual cititor. Sunt pagini cu atatea hlizeli si zambete incat ma intreb din nou, nu cumva as parea usor blonda imbracata in lila si roz?

Dar cel mai mult si mai mult imi place cand descopar o nestemata care imi scapase prima oara. O intorsatura maiastra de condei, un joc de cuvinte, o replica iute si puternica, o imagine fascinant de clar pictata, cu vorbe.

Imi place sa recitesc pentru ca adancesc legatura cu o carte, cu un personaj, cu un autor. Imi place sa recitesc pentru ca sap mai adanc in memorie lucruri cu adevarat memorabile, din care e facut sufletul.

O recitire iti imbogateste sufletul in acelasi mod in care ti-l imbogateste o relatie de 5 ani versus 5 relatii de un singur an. Adanceste, rafineaza, are timpul necesar pentru a sapa bogate si fascinante fiorduri sufletesti versus a face santuri pe locul unor carari scurte si drepte.

Mai stii, poate daca am reciti bine si apasat zece carti pe an am iesi mai castigati decat din 18 carti citite pe sponci. Cu oamenii o fi la fel...

Daca ar fi om, o carte recitita ar lasa mai multe umbre pe un perete.

2 comments:

Ada@AgentMiau said...

Frumos, frumos, frumos! Am luat o pauza (de dezintoxicare) de internet pentru ceva timp si cand am revenit am realizat ca daca-mi lipseste internetul, este numai pentru lecturile tale-si mai sunt cateva site-uri si bloguri-care-mi educa sufletul!

Danonino said...

@Ada: multumesc, multumesc, multumesc. Esti prea generoasa cu gandurile mele.

Am constatat ca si eu cam tot de asta mi-e dor cand traiesc mai mult offline: de unele site-uri, de unii oamenii si de gandurile lor.

Dezintoxicarile de online sunt atat de binevenite si atat de... gustoase, cum n-ai crede despre o dezintoxicare :))